Raportarea de sustenabilitate și auditul financiar. De ce coerența dintre date devine esențială

Context

Raportarea de sustenabilitate intră într-o nouă etapă.

Modificările Omnibus restrâng sfera de aplicare a CSRD și revizuiesc calendarul de raportare. Pentru unele companii, acest lucru poate părea o relaxare a obligațiilor.

Pentru companiile care rămân vizate, însă, cerințele continuă să fie relevante. Mai ales cerințele privind asigurarea limitată asupra raportării de sustenabilitate.

Pe scurt, mai puține companii pot intra direct sub incidența obligației. Dar pentru cele care rămân vizate, nivelul de rigoare rămâne ridicat.

Raportarea de sustenabilitate nu mai poate fi privită ca un document separat, pregătit la finalul anului. Ea devine parte din aceeași arhitectură de raportare, guvernanță și control intern care susține și raportarea financiară.

Analiză

De ce contează legătura cu auditul financiar?

Din perspectiva auditului, un aspect important este coerența dintre raportul de durabilitate și situațiile financiare. Dacă o companie raportează investiții în eficiență energetică, reducerea emisiilor sau modernizarea proceselor operaționale, aceste informații trebuie să poată fi corelate cu datele financiare relevante.

În același timp, dacă sunt prezentate riscuri climatice, riscuri privind lanțul de aprovizionare sau obligații viitoare, acestea trebuie analizate și în raport cu impactul potențial asupra poziției financiare și performanței companiei. Raportarea de sustenabilitate și situațiile financiare trebuie să transmită aceeași imagine despre companie, chiar dacă o fac din perspective diferite.

Ce va analiza auditorul?

Pentru companiile aflate sub incidența CSRD, asigurarea limitată nu înseamnă doar verificarea raportului final. Auditorul va analiza dacă informațiile raportate sunt conforme cu standardele ESRS, dacă analiza de dublă materialitate este documentată și dacă nu există denaturări semnificative.

Un punct central îl reprezintă traseul datelor. Auditorul va urmări dacă datele de sustenabilitate pot fi urmărite de la sursă până la raport, dacă există documente justificative, dacă sunt definite responsabilități și dacă există proceduri clare de colectare și validare.

În lipsa unui traseu clar, raportarea poate deveni vulnerabilă. Nu neapărat pentru că informațiile sunt greșite, ci pentru că nu pot fi demonstrate suficient de bine.

Dublă materialitate și control intern

Analiza de dublă materialitate este una dintre componentele esențiale ale raportării conform ESRS. Aceasta presupune evaluarea impactului companiei asupra mediului și societății, dar și a modului în care aspectele de sustenabilitate pot influența financiar compania.

În practică, nu este suficient ca această analiză să fie doar menționată în raport. Ea trebuie documentată prin criterii, surse de informații, raționamente și concluzii clare. Compania trebuie să poată explica de ce anumite teme au fost considerate materiale și de ce altele nu au fost incluse.

Aici intervine rolul controlului intern. Datele ESG provin din zone diferite ale organizației, precum financiar, juridic, operațional, resurse umane, achiziții sau relația cu furnizorii. Fără o structură clară de colectare și validare, informațiile pot deveni fragmentate.

De aceea, raportarea de sustenabilitate nu este responsabilitatea unei singure persoane sau a unui singur departament. Ea devine un proces organizațional, care trebuie susținut prin proceduri, responsabilități și informații verificabile.

Pregătirea înainte de publicare

Riscurile nu apar doar din lipsa datelor, ci și din lipsa coerenței între date. Un indicator raportat în secțiunea de sustenabilitate poate ridica întrebări dacă nu este susținut de informațiile financiare sau operaționale ale companiei.

În același timp, o politică declarată poate deveni vulnerabilă dacă nu există dovezi privind implementarea ei. De aceea, pregătirea trebuie să înceapă înainte de publicare, nu în momentul în care raportul final este deja redactat.

Raportul final este doar rezultatul vizibil. În spatele lui trebuie să existe documente, proceduri, responsabilități și informații verificabile, care să susțină concluziile prezentate.

Concluzie

Modificările Omnibus pot reduce numărul companiilor obligate să raporteze conform CSRD, dar nu reduc importanța calității raportării pentru companiile care rămân vizate. Dimpotrivă, accentul se mută către informații materiale, procese documentate și coerență între raportarea de sustenabilitate și situațiile financiare.

La AGS Audit & Assurance, privim raportarea ca pe un proces care trebuie pregătit înainte de publicare, prin documente clare, proceduri solide și informații verificabile.

Astfel, raportarea de sustenabilitate nu rămâne doar o obligație de conformitate. Ea devine un instrument de încredere, transparență și guvernanță responsabilă.